Fiind părinte

Prea cald? Noi tot ne distrăm!

Vara e un anotimp fabulos, cred că toată lumea e de acord. Pentru mine, cuprinde atâtea lucruri încântătoare: concedii, fructe proaspete, limonadă cu gheață, sandale ușoare, rochii flu-flu, pistrui, bătaie cu apă, pepeni, flori de câmp și soareee … mult soare. Câteodată prea mult soare.

Deși nu stăm în oraș, ba chiar sălășuim la câțiva zeci de metri de o pădure tânără și deasă, e cald. Nu la fel de ucigător de cald ca în Cluj, dar suficient de cald să nu o las pe Emma să iasă din casă între 12 și 4. Și cum Micuța mea e o biluță de energie care rareori poate fi epuizată, trebuie să găsesc metode să nu se plictisească în căsuța noastră mică. Am câteva modalități care nu dau greș, care o țin ocupată și fericită și care, de regulă, nu necesită asistența mea.

  1. Jucăriile educative – Noi am ales să o educăm pe Emma mergând foarte mult pe stilul RIE, despre care puteți citi pe site-ul lui Janet Lansbury, metodă de educație formată de dr. Magda Gerber, care în esența sa presupune respectul pentru copil. E fascinant cum de atâtea ori noi, adulții, tratăm un copil ca și cum ar fi o păpușă, un animăluț, o jucărie, nu o persoană cu da, ați ghicit, personalitate și voință și preferințe. În fine, și în cazul jucăriilor, ne-am format niște principii, și încercăm să ne ținem de ele. Nu reușim întotdeauna, mai ales că nu doar noi îi luăm jucării, dar cel puțin încercăm.
    • jucării open-ended – adică care pot fi folosite imaginativ, în mai multe feluri. Luați de exemplu niște cuburi de lemn și o mașinuță – cuburile pot deveni, pe rând, case, mașini, roboți, turnuri, orașe, flori, rachete, cine mai știe ce, pe când o mașinuță e … o mașinuță și nu poate fi folosită decât așa
    • jucării ne-electronice – sau fără sunete și luminițe. Aici, recunosc, Emma a primit de la una dintre bunici un bebe care plânge, râde și zice „mama”, și de la cealaltă bunică un fel de antemergător care cântă dacă apeși unde trebuie. Bebele de jucărie nu mai prezintă prea mult interes, însă chestia cântătoare e primul lucru la care se duce dimineața și îi dă drumul. La un moment dat, îngrijorați că „o prostește”, pentru că efectiv stătea zeci de minute și numai apăsa pe un buton, i l-am luat și l-am ascuns, și interesul i-a revenit pentru cuburi și mingiuțe
    • jucării care să stimuleze dezvoltarea locomotorie și motricitatea fină – de exemplu, după ce a început să meargă în patru labe, a primit un săculeț de mingi colorate. Eh, atâta îi place să alerge după ele, le ia și le aruncă prin toată casa, și se mișcă întruna după ele. De câteva zile i-am luat o găletușă cu forme decupate în capac, unde poate introduce cuburile de forma respectivă – încă nu se prinde foarte exact care și cum e, dar oricum încearcă și observă și e foarte atentă la rezultate
  2. Veselie în cutie – pe rafturile de jos de la bucătărie am cutii în care depozitez lucruri cu care ea se poate juca – una plină cu tacâmuri de plastic, pe care se distrează enorm să le scoată și să le bage la loc, și una cu lavete curate, bureți nefolosiți, cârpe de microfibră curate, pe care le scoate și mă imită ștergând ușile și frigiderul și ce mai găsește – când e într-o fază când nu poate fără mine, o țin pe jos în bucătărie, unde eu fac ce fac, și ea se joacă veselă cu cutiile astea
  3. Hârtie și șervețele – când mai e puțin și se termină un sul de șervețele de bucătărie ea e cea mai fericită să îl ia în primire și să le rupă bucățele, bucățele, pe care apoi le înghesuie în cilindrul de carton rămas gol. Până acum, activitatea asta e winner, nu s-a plictisit niciodată cu ea
  4. Creioane, pixuri, carioci – ok, carioci nu, dar creioane și pixuri cu capac da. Îi place foarte mult să se joace cu ele, încă nu știe la ce se folosesc, dar îi place să le aranjeze și rearanjeze în cutia lor și e foarte interesată să scoată capacul de la pixul meu și să îl pună la loc. Poate să facă asta de 50 de ori și tot e fascinată și se aplaudă singură când reușește. Bineînțeles că apoi e plină de culori și cerneală, dar nimic care nu poate fi scos la spălat. Sau dacă nu iese, asta e.
  5. Castroane și castronele – cred că oricărui copil îi plac mai mult obiectele utile casei decât jucăriile, asta am auzit de la mămici. Și a mea nu face excepție. Îi place să se joace cu castroane de diverse dimensiuni, să le bage unul în altul, să și le pună în cap, să își plimbe jucăriile în ele, și ea mai știe ce
  6. Apă – când totuși o scot afară pe căldura de la miezul zilei, îi pun un covoraș sub vișin și îi dau castronelele menționate mai sus pline cu apă. Majoritatea apei și-o varsă în cap, dar mai nimerește și dintr-un vas în altul și e distracție maximă
  7. Cărți – de ziua ei, una dintre bunici i-a cumpărat un cort de copii de la IKEA, în care am pus o păturică moale și cărțile ei – îi place mult să stea acolo și să se uite pe cărți, să povestească cu ele și cred că ideea că are un locșor al ei, intim, e ceva foarte atrăgător

Și cam la asta mă pot gândi acum. Ne-am străduit să nu o obișnuim cu jucării multe, suntem de părere că un copil nu se plictisește decât dacă e învățat, și am ales să o lăsăm să se joace singură încă de când era micuță. Este fascinant să observ cum Emma își găsește de lucru oriunde am fi, cu orice ar avea la îndemână, cum e un explorator independent și curios, și cât de multe învață pe cont propriu – la un moment dat mă stresam că nu fac cu ea activități educative, că alte mame cu copii de vârsta ei încep să învețe numere și culori, dar am observat că singură învață rapid, învață eficient și în moduri pe care eu nu le-aș putea inventa. Îmi dă curaj și certitudine în privința metodei de educație pe care am ales-o pentru ea, despre care puteți citi mai multe aici.

Pe curând!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *