Educatie, Fiind părinte, Homeschooling

Nu o dau, că nu vreau și gata!

De când Emma a început să articuleze cuvinte bebelușești, privitorii binevoitori au început să întrebe interesați: „Și o dați la cămin sau creșă sau așteptați până la grădiniță? Și cum vă gândiți, la școală privată, de stat, Montessori, Waldorf, etc.?”
E, uite că n-o dăm nicăieri. Ce-am s-o dau, că oricum parcă abia am primit-o. Nu îmi vine să cred că are un an și pufulețul blond îi intră în ochi și mai e un pic și își ia permisul de conducere.

Marius și cu mine am discutat despre copii și educația lor încă dinainte să ne căsătorim, și amândoi eram foarte încântați de ideea de homeschooling. Și aici sunt o parte dintre motivele noastre:

  1. Timp, timp, timp – Suntem conștienți că nu avem decât un timp foarte scurt cu copiii noștri până ei zboară și pleacă de acasă. Să meargă la școală ar însemna că petrec mai multe ore din zi fără noi, decât cu noi. Și probabil ne-ar rămâne după-masa sau seara să construim, să povestim, să cântăm, să fim împreună, timp în care am fi deja obosiți, deja numărând orele până la culcare. Nu ni se pare corect ca altcineva să se bucure de atât timp prețios cu copiii noștri, fără noi.
  2. Control – Da, control, vreau să controlez cum e crescut copilul meu, mamă ciudată ce sunt. Ca părinte, îmi cunosc copilul mai bine ca oricine altcineva. L-am văzut crescând, evoluând, descoperind noi abilități și pasiuni, știu ce îl enervează și ce îi place, la ce se pricepe și care îi sunt limitele. Nu vreau să îl înstrăinez când încă e atât de micuț, de inocent, de fragil, de vulnerabil. De multe ori mi-am auzit replica: „normal, și îl ții în borcan până la facultate! O sa fie un inadaptat!” Nu, evident că nu vreau să trăiască ingnorant față de ce se întâmplă în lume – dar vreau să primească informația la o vârstă la care o poate procesa și într-un fel în care poate înțelege și de la o persoană de încredere. Nu vreau să afle despre pornografie la 8 ani, cum am aflat eu, sau la 11 ani să vadă pe cineva cum își injectează droguri în venă, cum am văzut eu. Nu văd cu ce îl ajută sau îl maturizează informațiile astea reale, da, dar mult prea dure la o vârstă mică.
  3. Ritm personalizat – Ce vreau să spun este că fiecare copil învață în ritmul lui, nu e fie încetinit de o curriculă prea ușoară pentru el sau din contră, frustrat și îngreunat de una prea dificilă. Fiecare copil are curiozitate înăscută, le-a plăcut să învețe să își împreuneze mâinile, să stea în funduleț, să meargă, să se spele de dinți, să vorbească, nu? Curiozitatea asta și flerul pentru acumularea de noi informații nu dispar, dar la majoritatea copiilor sunt sufocate de un tipar în care trebuie să se potrivească fie că pot, fie că nu pot, pentru că niște ani de învățământ instituționalizat ne-au făcut să credem că altfel nu se poate.
  4. Odată cu punctul 3, vine și acesta, și anume că majoritatea copiilor HS sunt cu câteva clase mai avansați. Nu la toate materiile, evident, nici nu asta urmărim, ci ceea ce îi pasionează, caută să aprofundeze mai mult, și nu îmi pasă dacă copilul meu pasionat de muzică nu va ști să rezolve integrale, eu am învățat și oricum le-am uitat rapid, nu mi-au folosit la nimic.
  5. Copiilor ar trebui să le placă să învețe – școala pentru mine a fost o plictiseală și un chin – stai jos, scrie după dictare, învață ce ți s-a dat, citește ce ți se cere – un ciclu neîntrerupt de sarcini forțate, care nu mi-au făcut nicio plăcere. Nu toate materiile, dar cele mai multe. În timp, copiii ajung să vadă școala ca pe o închisoare – asta e, începi, faci ce ți se zice, plângi că nu știi să faci tema, înveți în pauza dinainte de test, mulți copiază, fură note și gata. E atât de nenatural pentru un adult să îl mai pui să învețe ce nu vrea. Nu mai pui un programator să stea să învețe istorie (numai dacă îi place și o face din proprie inițiativă), sau pe mine să mai învăț analiză matematică. La un moment dat, și pe copii ar trebui să îi tratăm la fel. Să fim sensibili și să știm care sunt lucrurile de bază, care trebuiesc învățate pentru viața de zi cu zi (aritmetică, scris, citit), dar să nu îi chinuim cu informații pentru care nu au niciun interes.
  6. Socializare – Dacă aș avea un leu pentru fiecare dată când mi s-a spus că copiii mei o să crească niște sălbatici anti-sociali, aș avea mulți bani și mi-aș lua terenul ăla de pe deal care îmi place. Ok, poate nu atât de mult, dar aș avea de câteva cărți bune și frumoase. Eu de când mă știu, la școală ni s-a spus să tăcem din gură și că nu suntem acolo ca să povestim unii cu alții (socializăm, adică), că aia facem acasă sau în minunatele pauze de zece minute. Deci, adunat, la școală am socializat să zicem cam 4-5 pauze de câte 10 minute, deci sub o oră în fiecare zi. Păi copiii HS socializează aproape non-stop! Și nu numai cu copiii de vârsta lor, care nu prea pot să le îmbogățească cu mult orizontul relațional, ci cu oameni de peste tot, de toate vârstele, din toate domeniile, cu care, inevitabil, vor reacționa în viața de zi cu zi. Și foarte important, vor face asta într-un mediu sigur, iubitor, verificat și supravegheat. Cum să mă aștept ca copiii mei să dezvolte inteligență emoțională, relații autentice și sănătoase, abilități sociale și civice, dacă nu îi învăț? Nu pot să îi arunc într-o mare de copii și oameni necunoscuți și să îi împing de la spate: „hai, fă-ți prieteni” (asta cu împinsul de la spate și socializarea forțată mă calcă pe nervi și la locurile de joacă pentru copii – dar asta în altă postare, poate).
  7. Pentru că sunt atâtea lucruri frumoase și fascinante pe care nu ți le spune nimeni la școală – pentru că nu au timp, nu pentru că nu vor – istoria filmului, a muzicii jazz, populațiile lumii, poate finlandeză sau hawaiiană, sau cine mai știe ce. Homeschooling-ul îți lasă timp și loc pentru toate lucrurile astea.

Și mai suuuunt, dar cred că mă opresc aici. O să adaug câteva motive personale pentru care alegem HS:

  • Ne dorim ca copiii noștri să crească liberi, să își dezvolte o gândire independentă și un spirit critic (mai greu când zilnic trebuie să te conformezi)
  • Ne dorim să crească natural – nu suntem anti-tehnologie, dar căutăm permanent un echilibru între beneficiu și daună – ne dorim să fie în contact cu natura, să învețe să iubească animalele, să îngrijească plantele și să aibă grijă de mediul înconjurător. Să fie cât pot afară.
  • Ne dorim să îi creștem cu teamă de Dumnezeu, cu principii și valori morale, cu o perspectivă creștină asupra lumii – vrem să știe că există și evoluționism, și alte religii, și lucruri rele în lume, da, dar vrem să le știe de la noi, și să căutăm împreună în Biblie care e punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra lor.
  • Rezerv un punct separat aici pentru asta – vreau ca copiii mei să primească educație sexuală de la noi, părinții lor. Știm că o să afle, și normal că da, despre sex și tot ce e atașat acestui subiect – dar vrem să afle lucrurile adevărate, nu minciunile cu care am crescut noi, și care greu ne-au mai întunecat sufletele. Vrem să știe și despre homosexualitate, transgender, prostituție, trafic de persoane, toate lucrurile astea – pentru că dacă nu le spunem noi, vor afla rapid din altă parte, și nu vom ști dacă au aflat ce trebuie sau nu. Cu sensibilitate și înțelepciune, cu conversații deschise și natural, nu ca un subiect stânjenitor și repede închis, cu informații adecvate vârstei – vrem să crească cu o concepție sănătoasă și biblică despre sexualitate.
  • Și un punct care se aplică deocamdată numai la Emma – de multe ori am observat cât e de sensibilă. Nu e un copil plângăcios sau agățat de mine, din contră, e curajoasă și aventuroasă, dar mereu are nevoie de un sprijin – cumva, nu știu să pun în cuvinte cum, e ceva micuț în ea care o va face ușor de rănit, vulnerabilă, cu o nevoie de siguranță emoțională mai mare decât poate la alții. Ne dorim să păstreze curiozitatea și dorința de a explora pe care le are acum, și să îi oferim un mediu în siguranță unde poate să facă asta.

Și mă opresc aici, deși mai erau multe de spus, las discuția deschisă pentru comentarii, păreri, și poate, viitoare postări pe subiect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *