Oameni speciali, Viață simplă

Matematică imposibilă

featherphotography.ro

Acum câteva zile am aniversat 4 ani de la căsătorie – și am căzut de acord că par mult mai mulți. Cu ocazia asta, am reflectat asupra relației noastre, ne-am împărtășit moduri în care am fost îmbogățiți unul de celălalt și moduri în care am crescut împreună.

Iar eu am reflectat asupra modului în care ne iubim, a limbajelor pe care le folosim, să zicem așa, și cum a evoluat modul de a ne înțelege unul pe celălalt în acest aspect. Priscila Lipciuc, o doamnă extraordinară, pe care o admir, și o respect, scria în cartea ei:

„Sunt amanți care fac să-ți fugă pământul de sub picioare și amanți care, din contră, te susțin când nici nu-ți dai seama că nu mai e nimic pe care să calci în siguranță. Primii sunt foarte căutați. În schimb, cei de pe urmă dau naștere unei anumite reverențe astfel încât nici noi, cei care îi privim, nu avem voie să spulberăm minunea și să le spunem că îi admirăm. Într-adevăr, poveștile memorabile de dragoste se trăiesc în taină.”

Și m-a făcut să mă gândesc la noi, la Programatorul meu iubit și la mine, la cum ne-am găsit unul pe celălalt, cum ne-am potrivit și continuăm să ne potrivim, ca două pietre care se șlefuiesc una pe cealaltă. Aproape cu teamă și tremur scriu despre noi, fiindcă e un subiect atât de intim, de drag, de sfânt, încât nu vreau să zgârii misterul și strălucirea care îl înconjoară. Dragostea noastră nu a fost și nu este spectaculoasă, nu cred că face pe nimeni să tresalte de uimire, decât noi și îngerii. Într-adevăr, noi ne trăim iubirea în taină, tăcut, poate pentru unii lipsit de romantismul sau farmecul care se înțelege a fi azi iubire. Nu ne facem declarații, decât acelea care nu se aud. Nu suntem niciunul genul de persoană populară, șarmantă, care captivează, nu atragem reflectoarele, pentru că pur și simplu nu suntem construiți așa – de accea probabil și relația noastră nu este una sonoră și nu se potrivește pe șablonul celor din povești și filme.

Marius nu mi-a compus poezii, nu îmi cumpără flori (hmm, decât rar, dar oricum nu mă dau în vânt după ele), nu mă dă pe spate cu declarații poetice. Marius mă iubește tăcut, statornic, faptic, cu tot ce e el. Iar eu nu am fost niciodată o femeie fatală, nu știu să fiu seducătoare, dar îl iubesc cu toată ființa, poate nu așa tăcut, și în dragostea noastră respectul reciproc este foarte important. Prin respect înțelegem că nu facem mișto unul de altul, decât dacă este amuzant pentru amândoi, nu ne rănim prin cuvinte aruncate aiurea, nu trecem peste vorba celuilalt, nu ne întrerupem (sau cel puțin încercăm, sorry, love), nu ne vorbim pe la spate. Suntem o echipă și întotdeauna am fost așa, cu dorința de a crește împreună, de a ne provoca unul pe altul să ne dezvoltăm, sa ne avântăm înspre orizonturi mai înalte.

Avem puține lucruri în comun, poate doar copiii, filmele, și o sete de viață, care la mine se manifestă prin relații, creativitate, ieșiri în natură, iar la Marius se traduce prin cunoaștere, învățare, sport.

Pentru mine cititul este o nevoie, lui Marius cărțile nu îi spun nimic, dar învață din articole. Eu aș sta afară cu orele, Marius îmi face cu mâna de pe canapea, sau din sala de sport. Mie îmi place muzica up-beat, Marius muzică clasică (ne întâlnim la folk, dar cam atât). Mie îmi place să procesez cu voce tare, să comunic verbal emoțiile, stările, dinamica gândurilor mele, Marius procesează în liniște.  Lista e lungă, dar am învățat să nu mai vedem diferențele noastre ca pe un inconvenient sau o problemă, ci să celebrăm faptul că suntem diferiți și avem așa de multe de învățat unul de la celălalt.

În acești 4 ani (plus 3 înainte) am învățat să administrăm conflictele între noi, am învățat să fim asertivi, să ne comunicăm deschis dorințele și nevoile, să ne înțelegem reacțiile și triggerele. Poate și multe altele, dar astea îmi vin acum în minte.

Sunt infinit de recunoscătoare pentru Marius, pentru dragostea noastră, pentru lucrurile pe care le construim împreună și pentru țelurile la care visăm individual. La cât mai mulți ani împreună cu tine, iubitule!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *