Educatie, Fiind părinte, Viață simplă

Despre azi

Mi-am promis mie însămi că nu o să mai aștept să fiu bine și ok și în echilibru până scriu o postare. Oricum, la ritmul actual, puține mai sunt zilele alea.

Chiar acum stau pe o cutie, între jucării, în mijlocul magazinului Cora, în timp ce Emma aleargă cu mingi și moriști și jucării pe lângă mine. Mi-e greață, am arsuri și reflux, o migrenă și energie zero. Ea, pe de altă parte, are 3 ore de somn de prânz la activ, plus o prăjitură pe care a mâncat-o pe post de masă de prânz când eu eram ocupată să îi pregătesc adevărata masă de prânz. Deci energie până la ceruri. Marius a venit de la serviciu, după o zi plină, ca să ajute și el la dezamorsarea bombei de energie și chef de joacă.

Și azi nu am scos-o în parc, unul din triggerele cele mai mari ale anxietății mele de mamă. Pe lângă asta, cât se învârtea camera cu mine, am lăsat-o să se uite la desene, ce acum un an mă juram că nu o să fac. Mi-am încălcat trio-ul sfânt al parentingului – scos afară zilnic, never desene, never zahăr.

Și totuși o să încerc să nu mă las copleșită de vină când o să pun capul pe pernă diseară. Să văd imaginea de ansamblu, să văd că e doar o zi din multe altele, care o să se amestece cu zilele în care „îmi iese”, și că totuși e o zi în care copilul meu a fost bucuros și fericit și îngrijit, chiar dacă nu la standardele mele proprii și absurde. Să mă bucur de loviturile pline de viață ale fetiței din pântecul meu în loc să mă plâng de o sarcină dificilă. Să las vasele nespălate că e și mâine o zi și farfurii sunt destule.

Încă lucrez la asta, la anxietate, la sentimentul constant de vină, la a nu mă mai pune pe mine mereu la fundul sacului, chiar dacă uneori mă descompun de greață, oboseală, insomnie și un psihic la limită. Nu merge tot timpul, dar azi o să fie bine. Și mâine și mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *