Viață simplă

Chirie a la Cluj

Da, ne  părăsim cu greu căsuța noastră dintre dealuri pentru un apartament în îmbâcsitul Cluj. De ce? Pentru că statul la țară e idilic și superb, dar cuplat cu un job și un master în oraș papă mulți bani. Mai mulți decât suntem gata să dăm în perioada asta. Așa că pentru o vreme scurtă, sper eu, vom face un compromis cu o chirie în Cluj.

Zis și făcut. Am luat decizia, ne-am apucat de căutat.

Primul șoc: proprietarii sunt o specie pe cale de dispariție, în mediul online, mă refer. Olx, Storia, Imobiliare, pe majoritatea site-urilor unde am căutat anunțuri, 99% dintre anunțuri erau postate de agenții. Și în caz că nu știți, la agenție se plătește comision jumătate din chirie, care nu e o sumă micuță.

Al doilea șoc: niște prețuri umflate și aberante pentru ce oferă. Apartamente vechi, cu mobilă roasă, cu canapea de mai e puțin și ies arcurile, cu lavabilă de nu mai știi exact ce culoare avea inițial, se prezintă pompos ca: „apartament cu finisaje clasice, panoramă deosebită, zonă liniștită, ideal pentru o familie. Dispune de aragaz, frigider, canapea, interfon, lift, termopane” – bine că nu ne spun că are și podea și tavan și pereți. Nu mai spun de spațiu: garsoniere transformate în apartament cu trei camere, de nici nu ai loc să te dai jos din pat sau te duci la baie și nu poți să te speli pe mâini decât stând  în cabina de duș. Toate acestea undeva la 400 de euro, dacă ești norocos, 500 de euro, majoritatea.

Un apartament decent, cu mobilă de calitate, utilat minim, care trece de 50-60 mp, e minim 500 de euro. Mai găsești și excepții, dar pe aici se învârt majoritatea.

Al treilea șoc: cu greu dai de un agent imobiliar competent. Suntem acum la al patrulea, și e singurul de care chiar sunt mulțumită: cunoaște piața, intermediază cu proprietarul (spre deosebire de: te duce până acolo și stă și se uită în gol), nu îți bagă „chilipiruri” pe gât, înțelege ce vrei și muncește să îți găsească o ofertă. Am colaborat cu agenți care habar nu aveau nimic ce ține de imobiliare, nu știau prețurile, nu erau în stare să lege două propoziții coerente, am dat peste unii insolenți și obraznici, peste unii leneși, peste unii aroganți, dar în sfârșit am găsit unul cu care să ne înțelegem, și care chiar e profesionist și competent.

Al patrulea șoc: am găsit cred că undeva la 12 oferte care ne-au plăcut, se potriveau în bugetul nostru, erau în zona care ne avantaja, mobilate cu gust (nu am vrut marmură în bucătărie și jacuzzi în baie, am vrut să nu căutăm puricii în covoare și să nu ne cadă ușa de la dulap peste picioare), și toate cu excepția unuia ne-au anunțat că nu primesc chiriași cu copii. Primesc studenți, primesc chiriași cu animale, dar nu cu copii. Când am întrebat de ce, mi s-a răspuns pe un ton autoritar că „copiii distrug, rup, și colorează pereții”. M-am gândit ce copii infernali o fi avut nenea, săracul, dacă cu sechelele astea a rămas. În fine, asta e. Se pare că părinții care caută chirie sunt condamnați să stea în cele mai nasoale apartamente, unde copiii nu mai au ce strica, că oricum totul e bun de dus la vechituri și de pus pe foc.

În concluzie, după câteva săptămâni de căutări, nu e un moment bun de căutat chirie în Cluj. Poate în vreun an, dacă vine criza și mai scad prețurile, poate dacă se trezește bunul simț și respectul proprietarilor (slabe șanse), poate dacă domnul primar rezolvă cu transportul în comun și pe la zonele periferice, poate atunci ar fi o idee mai bună.

*slavă Domnului, s-a găsit un locșor și pentru noi. Dar stresul și nervii au fost high in the sky cât am căutat!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *