Educatie, Fiind părinte

Ce și cum facem educație acasă: metoda RIE și nu numai (partea 2)

Am scris anterior partea 1 a postării, aici este urmarea.

  • joacă fără întreruperi și asistență parentală – asta cred că a fost pentru noi punctul cheie, care a declanșat multe reacții din partea apropiaților, atât pozitive, cât și negative. Practic, înseamnă să lași bebelușul și copilul să se joace (aici vreau să menționez că atunci când bebelușul e mic, s-ar putea să nu ai impresia că se joacă, ci că se plictisește stând singur – dar pentru niște ochișori și urechiușe nou-ajunse pe lume și înfometați de imagini, orice rază de lumină, umbră, culoare, contrast, sunet, toate astea sunt experiențe și e o joacă – o formă de învățare și divertisment) singur, fără să intervii să îi arăți cum și să te joci tu cu el. De exemplu, Emma se joacă cu creioane colorate lovindu-le unul de altul, aranjându-le în ea știe ce ordine, dar nu colorează cu ele. Nu am încercat să îi arăt pentru ce se folosesc pentru că știu că va descoperi singură și acum ele sunt obiectul unei povești pe care eu nu o știu, dar nu vreau să o destram. Această joacă independentă încurajează atenția, concentrarea, imaginația, independența. Și, sincer, pentru noi ca mame, e o pauză binevenită. De obicei când eu scriu articole pentru blog, Emma zburdă prin jurul meu jucându-se cu ce găsește, știind că dacă are nevoie de mine pur și simplu îmi cere atenția, și știind că e în siguranță și nu i se poate întâmpla nimic.

Mai sunt și alte detalii are conceptului RIE, și nu pretind că sunt de acord cu toate, dar cu majoritatea da. Încă un punct care nu este descris pe site, dar îl găsiți în cărțile lui Janet (le puteți achiziționa pe elefant, la Cărturești, și cea despre bebeluși nu este în română, o puteți achiziționa în format Kindle sau fizic de pe Amazon) este:

  • setarea de limite – ce nu am reușit să înțeleg din attachment parenting este cum educi, disciplinezi și pui limite totuși unui copil. Fiind mamă unui exemplar încăpățânat (biiiiine, recunosc, seamănă cu mine) și plin de voință și determinare, principiile lui Janet m-au ajutat mult. Practic, ea spune că limitele trebuie setate cu fermitate și claritate, să fie realiste și potrivite pentru vârsta copilului (nu o să cerți un copil de un an că vorbește prea tare, de exemplu) și tu, ca părinte, trebuie să fii consecvent. Nu dur, nu cu mânie sau nervi, nu cu amenințări. Dar cheia este consecvența, și seriozitatea, în special atunci când avertizăm copilul că va fi disciplinat într-un anume fel (că i se va opri un privilegiu, că nu veți merge în parc ziua respectivă etc.), să avem grijă să ducem la îndeplinire ceea ce am spus. De aceea nu am fost niciodată și nu sunt de acord cu frazele de genul:„fii cuminte că vine poliția/ câinele/ țiganii/ bau-bau”, pentru că spunând asta, din start reducem copilul la o poziție inferioară unde ori presupunem că înțelege amenințarea și că va fi speriat de ea, ceea ce transformă adultul într-un om crud și lipsit de sensibilitate, ori presupunem că nu înțelege despre ce e vorba, că doar se sperie de ideea de a fi pedepsit, și atunci e stupid să mai fie făcută amenințarea asta din capul locului și jignim inteligența și receptivitatea copilului. În acest articol, Janet Lansbury scrie despre un secret, și anume faptul că părintele trebuie să fie sigur și ferm în limita pe care o pune, pentru a transmite această siguranță și copilului. De exemplu, în fiecare dimineață, după ce o spăl și o alăptez pe Emma, o pun în camera ei cu jucării și îi spun:„Acum eu o să merg să citesc și să îmi beau cafeaua, și vreau ca tu să te joci singură timp de 15 minute. Dacă ai nevoie de mine, mă strigi și vin să te ajut. O să închid ușa și mă întorc în 15 minute.” Ce i-am comunicat este: cerința și așteptarea mea, într-un mod respectuos, calm, și cu încredere în ea că se poate juca singură, faptul că este pentru un timp limitat, că mă voi întoarce la ea, și că dacă are nevoie de mine nu va fi singură. Toate acestea într-un mediu care îi este familiar, care este sigur, nu i se poate întâmpla nimic, și cu dragoste. Rareori a protestat, și aici am văzut că trebuie să fiu sensibilă: au fost câteva dăți în care efectiv nu a putut să stea despărțită de mine, probabil atunci când anxietatea de separare a fost mai ridicată, și am înțeles. Dar au fost dăți în care a protestat cu nervi, vrând să rămân să mă joc cu ea fără ca să aiba o nevoie reală de mine. Important de înțeles este că părintele este responsabil de stabilirea acestor limite, dar nu este responsabil și de reacția copilului – să explic: eu am pus limita de 15 minute de joacă independentă în fiecare dimineață, iar Emma poate alege să se joace singură sau să țipe de nervi, dar nu trebuie să îmi fie teamă de conflict sau să încerc să îi opresc țipetele. De multe ori îi spun ceva de genul:„Ești supărată pentru că nu stau cu tine. Te înțeleg. În 15 minute voi veni să stăm împreună și să luăm micul dejun, iar apoi mergem pe afară să ne jucăm cu pisicile.”

Ceea ce mă aduce la un alt punct:

  • spațiu pentru exprimarea emoțiilor – de multe ori am observat că adulților nu le este confortabil plânsul copilului și normal, cui îi este? Dar dacă la fiecare plânset copilului i se spune:„Gata! Gata! Nu mai plânge, uite aici o jucărie/ uite cum cântă pasărea/ hai că nu doare așa tare/ hai că a trecut/…”, oare nu va învăța el că exprimarea emoțiilor negative, exteriorizarea unei dureri, unei frustrări, unei nevoi, nu este potrivită și trebuie oprită numaidecât? Să ne amintim: ne dorim să creștem copii autentici, sinceri, cu inteligență emoțională și capacitate relațională – atunci să facem un efort să nu le mai stăvilim metodele de comunicare, ci să ne strecurăm în spatele exprimării și să răspundem nevoii exprimate. Poate uneori vor doar să fie înțeleși, poate uneori au nevoie să fie ținuți în brațe și uneori au nevoie de o limită clară. Pentru că da, copiii au nevoie de limite ca să se simtă în siguranță, ei nefiind încă capabili să își raționeze comportamentul.

Închei aici cu expunerea RIE, puteți citi mai multe pe site-urile menționate la începutul părții 1.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *