Provocare la citit, Viață simplă

Cărți la aperitiv, cărți la felul doi, cărți la desert

În perioada asta am bătut recordul la câte cărți citesc în același timp – e o perioadă bună pentru luat cărți pe kindle, Amazon are tot felul de reduceri de Crăciun și de sfârșit de an la cărți super faine. Așa că m-am trezit cu vreo  8 cărți începute pe care le citesc în același timp. Pe lângă acestea, mai am câteva pe care le-am început și m-au dezamăgit, așa că le-am abandonat, pe care nu le voi menționa. Cărțile care așteaptă să fie terminate sunt următoarele, cu mini-review-uri atașate:

  • Limite pentru copii – Henry Cloud și John Townesend – cel mai recent începută, am citit doar vreo 50 de pagini. Este o carte formidabilă, din câte pot spune până acum, despre parenting cu înțelepciune, cu sensibilitate și fermitate, și despre consecințele unui stil de educație prea sever sau unul prea lax.
  • Fratricizii – Nikos Kazantzakis – aproape terminată, un roman în stilul inconfundabil al lui K., de o aprigă și constantă intensitate, o oglindă a frământărilor lăuntrice ale autorului, martor la sfâșierile tragice care au avut loc în Grecia celui de-al Doilea Război Mondial. Abrupt, cutremurător, fumegând, peisajul grecesc pătat cu omor și cu sânge este fundalul pe care părintele Ianaros, personajul principal, caută răspunsuri la întrebările profunde pe care această luptă dintre frați – comuniști și fasciști – i le smulg din inimă. O carte furtunoasă despre credință, sensul vieții, îndoieli, libertate – o recomand cu căldură.
  • Jurnalul de la Păltiniș – Gabriel Liiceanu – primită de Crăciun de la mama soacră – cadoul perfect pentru mine. Mi-am dorit de mult timp să o citesc, încerc să cârmesc barca preferințelor mele literare înapoi înspre scrieri autohtone, și în sfârșit o am. Este jurnalul ținut de Gabriel Liiceanu despre timpul petrecut cu Andrei Pleșu la Păltiniș, la filosoful Constantin Noica. Am citit puțin din ea, dar suficient cât să  mă afund într-o frumusețe a ideii din care nu țin să ies prea curând.
  • Susie, the Life and Legacy of Susannah Spurgeon – Ray Rhodes Jr. – fiind de ceva vreme, cu precădere în ultimul an într-o căutare și redefinire a ceea ce înseamnă feminitatea și feminismul pentru mine, în comunitatea creștină în special, cartea aceasta a fost și este binevenită. Descrie viața și personalitatea soției marelui predicator,  Charles H. Spurgeon, și rolul ei în lucrarea lui ca predicator și scriitor. Am îndrăgit-o imediat pe Susie, cea care cu atâta bucurie și-a sprijinit și ajutat soțul, deși viața nu a fost blândă cu ei, și care a fost în schimb încurajată și susținută de el să își deschidă aripile și să se dezvolte. Este foarte frumos de urmărit atât personalitățile fiecăruia, cât și dinamica dintre ei în condițiile în care ambii au suferit de boli severe și împreună au avut de înfruntat multe greutăți care vin odată cu popularitatea.
  • The Magic of Motherhood – Ashlee Gadd – o carte light, numai bună de citit seara, când alăptez, și noaptea când nu am somn. Cuprinde istorisiri scurte, din viața cotidiană a mamelor de peste tot, care surprind un aspect sau altul din această slujbă full-time, de mami. Nu e cine știe ce literatură, genul de carte pe care o citesc ca să amorțesc un pic și să mi se facă somn.
  • God’s Secretaries – Adam Nicolson – din aceasta am citit cel mai puțin, este vorba despre contextul istoric în care a fost tradusă și compilată ediția King James a Bibliei și despre cei care au făcut lucrul acesta. Ce mi-a plăcut foarte mult e că nu doar schițează, ci descrie destul de mult care era peisajul în lumea anglo-saxonă de atunci, peisaj care a inclus primul rege din dinastia Stewart, ciuma, the Gunpowder Plot (V for Vendetta, anyone?), Shakespeare și puritanii, un mix exploziv din care s-a născut această ediție îngrijită a Bibliei. Scrisă într-un stil dinamic, cred că se anunță a fi o carte captivantă.
  • Disease-Proof Your Child – Jack Newman – un tip destul de controversat, nenea Newman, am ținut să citesc ce are el de spus despre nutriție pentru că e super specializat pe nutriția pediatrică (domeniul meu de interes profesional), și soluțiile lui sunt simple și bazate pe alimentația de tip vegetarian/ vegan (iarăși, domeniu de interes). O recomand citită cu atenție și discernământ, nu luată ca atare, pentru profesioniști: căutat studii, dovezi, rezultate. O abordare foarte interesantă a tratamentului patologiilor des întâlnite la copii, anyway.
  • Gospel Fluency – Jeff Vanderstelt – ipoteza cărții (pe care nu am terminat-o, încă, deci mai aștept să văd cum se desfășoară) este că așa cum oamenii pot fi fluenți într-o limbă sau mai multe, așa și creștinii trebuie să fie fluenți în Evanghelie. Ceea ce vrea să însemne este faptul că adevărurile Bibliei nu trebuie doar înțelese, ci trebuie aplicate cu discernământ și înțelegere la toate situațiile vieții. În acest punct, spune el, creștinii pur și simplu nu sunt suficient pregătiți, suficient de fluenți. Foarte practică, foarte relevantă, o recomand oricui vrea să înțeleagă mai bine ce înseamnă să trăiești ca creștin în ziua de astăzi.

De ce citesc mai multe cărți în același timp? Pentru că așa m-am obișnuit de mică, ar fi primul răspuns. Era o vreme în care Biblioteca Județeană din Pitești era sanctuarul meu, și unde nu aveam voie să iau acasă decât 4 cărți o dată. Și, ca să îmi liniștesc apetitul literar, aveam senzația că dacă le încep pe toate deodată o să le termin mai repede și atunci o să pot citi și mai multe, și mai multe cărți. Era vremea marilor clasici ruși, alături de Tolstoi am cugetat adânc, alături de Dostoievski am plâns, cu Cehov mi-a stat inima în loc. Vremea lui Steinbeck, față de care încă am o dragoste, admirație și respect nemărginite; vremea lui Garcia Marquez, Hemmingway, du Maurier, Gaarder, Remarque, Faulkner, Kafka, și mulți alții – când lumea are atâta literatură bună la activ, cum să nu să o devorezi pe toată dintr-o dată?

De ce încă îmi place să citesc mai multe cărți o dată?

Pentru că îmi oferă varietate. De obicei am cărți din domenii diferite începute concomitent. Am nevoie de ceva serios, profund, pentru când sunt trează și activă, am nevoie de ceva ușurel și drăgălaș pentru când îmi e somn, o carte de parenting, pentru că … Emma, o biografie, pentru că e probabil genul meu preferat, câteodată se strecoară chiar și câte un roman, de obicei ficțiune istorică, pentru când am nevoie de inspirație. Dacă nu sunt în starea potrivită pentru una dintre ele, mă pot duce la alta.

Pentru că îmi exersează memoria și capacitatea de concentrare – trebuie să rețin ce am citit din fiecare, să jonglez cu informația atunci când trec de la o carte la alta, să pot să mă concentrez suficient pe stilul cărții cât să o revin în atmosferă – cu greu trec de la un roman ușor la filosofie, sau vice-versa, pur și simplu e ca și cum ai mânca prăjitură și tocăniță în același timp.

Pentru că am o scuză să îmi cumpăr mai multe cărți deodată, mai ales când sunt reduceri. Majoritatea cărților mele sunt pe Kindle, ca să îmi permită să citesc și seara și noaptea, și astfel sunt extrem de la îndemână, practic, la un click distanță. E nevoie de multă stăpânire de sine să nu cumpăr compulsiv.

La voi cum e cu cititul? Mai multe, una singură, niciuna?

2 thoughts on “Cărți la aperitiv, cărți la felul doi, cărți la desert

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *